Tăierile de întreţinere la prun constau în echilibrarea repetată a şarpantelor şi subşarpantelor, în înlăturarea ramurilor concurente pe inelul de creştere, suprimarea ramurilor uscate sau a unor ramuri lacome.

     Tăierile de fructificare au ca scop garnisirea uniformă cu formaţiuni de rod, normarea încărcăturii cu rod şi reînnoirea formaţiunilor ce au fructificat. Pentru aceasta trebuie cunoscut modul de fructificare al soiurilor şi evoluţia formaţiunilor.

     Prunul fructifică pe ramuri mixte - mijlocii şi pe buchete de mai.

     Ramurile mixte - mijlocii evoluează prin mugurele vegetativ din vârf într-o nouă ramură mixtă - mijlocie, iar prin mugurii laterali iniţiali - unii vegetativi, în buchete sau ramuri mixte - mijlocii. Pentru o bună garnisire cu formaţiunile respective se recomandă scurtarea creşterilor anuale cu 1/4 din lungime.

     Ramurile mijlocii ce depăşesc 25 - 30 cm se scurtează în acelaşi scop, altfel mugurii de la bază rămân dorminzi. Întrucât ramurile de semischelet şi cele fructifere îşi reduc capacitatea de rodire în 4 - 5 ani se recomandă ca 1/5 din ramuri să fie anual reîntinerite sau înlocuite cu ramuri de un an.

     Ramurile mixte mijlocii se menţin cât mai puţin ramificate prin tăieri deasupra primelor ramificaţii de la bază. Distanţa între ramurile roditoare să fie de 8 - 12 cm. Cu toate aceste tăieri după mai mulţi ani de rodire, prunul realizează creşteri mici ce conduc la producţii scăzute. Pentru a evita acest neajuns sunt necesare tăieri de reducţie în lemn de 3 - 4 ani. Ele constau în scurtarea ramurilor schelet şi semischelet deasupra unor ramuri laterale exterioare - chiar lacome - care să facă prelungirea ramurilor scurtate.

                Soiul STANLEY                                                                               Soiul  President

     În perioada de început a rodirii, se continuă formarea de noi ramuri de schelet şi semischelet. Se suprimă ramurile de semischelet aglomerate din interiorul coroanei sau plasate pe partea superioară sau inferioară a şarpantelor şi subşarpantelor. 

     În perioada de rodire maximă se efectuează întinerirea continuă a ramurilor de semischelet.Ramurile de semischelet mai bătâne de 3-4 ani se scurtează şi simplifică succesiv, menţinând o lungime de 30 - 40 cm şi uniform  repartizate.  Se elimină porţiunile mai bătrâne şi se menţin creşterile anuale de 2 ani pe care se găsesc buchete de mai şi ramuri mijlocii de vigoare mijlocie. 

      Spre sfârşitul perioadei de rodire, când creşterile anuale se reduc, unele  şarpante îşi schimbă poziţia formând arcade, iar altele depăşesc spaţiul rezervat la plantare. În această perioadă se impun tăieri de corectare şi întinerire a scheletului. În acest scop se aleg şarpantele şi subşarpantele plasate la distanţa şi poziţia corespunzătoare formei de coroană. Cele supranumerare se elimină de la inel sau se scurtează deasupra unei ramuri de semischelet care are suficient spaţiu şi lumină. Dacă ramurile de schelet depăşesc spaţiul rezervat la plantare, se scurtează în lemn de 3 - 5 ani deasupra unei ramuri tinere care să asigure prelungirea. 

     În perioada de declin, marcată prin oprirea totală a creşterilor, începerea uscării centripete şi apariţia lăstarilor lacomi, perioada de rodire poate fi prelungită 4-5 ani prin aplicarea tăierilor de întinerire. Acestea constau în reducerea mai puternică a ramurilor de schelet, tăind în  lemn de 5 - 7 ani, deasupra unei ramuri tinere.