După formarea scheletului, cireşul nu necesită tăieri deosebite dat fiind numărul suficient de ramuri de rod formate şi în special buchete de mai a căror durată de viaţă este de 10 - 12 ani. Se aplică totuşi anual tăieri de întreţinere corelate cu tăieri de rodire, care constau în menţinerea formei caracteristice prin înlăturarea ramurilor supranumeroase, a celor ce se întretaie sau care sunt rupte. În acelaşi timp se limitează creşterea exagerată a şarpantelor prin transferarea lor pe subşarpante. 

     Tăierea de rodire constă în rărirea ramurilor mijlocii dacă sunt prea dese la 10 - 12 cm şi reţinerea din cele 3 - 5 ramuri crescute de obicei la vârful şarpantelor numai a prelungirilor şi a 2 - 3 ramuri laterale cu lungimea de 30 - 50 cm. 

 

     Când în coroana pomului apar creşteri reduse, de 10 - 15 cm ca urmare a înaintării în vârstă, se pot aplica tăieri de reducţie în lemn de 3 - 4 ani asupra tuturor ramurilor schelet şi semischelet corelată cu o îngrăşare corespunzătoare care să asigure creşteri anuale de 30 - 40 cm.

     La cireş, se fac puţine intervenţii de tăiere, deoarece ramurile de rod (buchetele de mai) trăiesc destul de mult, ceea ce asigură un ritm lent de degarnisire a semischeletului, iar pe rănile provocate de tăieri, apar puternice scurgeri gomoase care duc la uscarea unor ramuri.

\