Recoltarea strugurilor pentru vin

Stabilirea momentului optim al recoltării.

Strugurii pentru vin se recoltează la maturitatea tehnologică, respectiv în momentul în care ei prezintă caracteristicile de compoziţie şi calitate (conţinut în zahăr, aciditate, substanţe colorante la soiurile negre, aromă la cele aromate etc), necesare obţinerii unui anumit tip de vin.

Pe cale grafică se stabileşte momentul maturităţii depline şi se decide asupra celui de recoltare. În acest scop, din 5 în 5 zile, după pârgă, se recoltează probe reprezentative de struguri şi se determină greutatea a 100 de boabe și conţinutul în zaharuri şi în aciditate.

Concentraţia în zaharuri se poate determina cu ajutorul metodei refractometrice sau a celei densimetrice.

Când strugurii sunt afectaţi de mucegai, făinare, grindină etc, iar vremea se menţine umedă şi rece este necesară recoltarea imediată, pentru a se evita deprecirea accentuată şi pierderi mari de recoltă.

Recoltarea strugurilor pentru vin

-           pe soiuri, în funcţie de tipul de vin ce urmează a fi produs;

-          în funcţie de starea de sănătate a strugurilor, de capacitatea de prelucrare imediată (dată fiind perisabilitatea lor), de evoluţia vremii.

Pentru obţinerea vinurilor de masă:

-          conţinutul strugurilor în zahăr la cules de 145 g/l, pentru a obţine o tărie alcoolică dobândită de minim 8,5 % în volume;

Pentru obţinerea vinurilor de calitate:

-          179 g/l pentru vinurile de calitate cu indicaţie geografică şi vinurile de calitate superioară (VS); acestea trebuie să aibă o tărie alcoolică dobândită de minim 10,5 % în volume;

-          187 g/l pentru vinurile cu denumire de origine controlată (DOC), tăria alcoolică dobândită de minim 11 % volume.

-          în vederea obţinerii vinurilor cu denumire de origine controlată din categoria DOC-CT (cules târziu), strugurii trebuie culeşi la un conţinut în zaharuri de minim 220 g/l;

-          în vederea obţinerii vinurilor cu denumire de origine controlată din categoria DOC-CIB (cules la înnobilarea boabelor), strugurii trebuie să aibă un conţinut în zaharuri de minim 240 g/l, cu atac de „mucegai nobil” sau culeşi la stafidirea boabelor.

Tehnica recoltării şi transportul strugurilor.

Culegătorii, câte doi pe un rând, lucrează fiecare pe câte o parte, folosind pentru tăierea pedunculului, foarfeci, cuţite, bricege bine ascuţite, având grijă să nu se strivească boabele.

Strugurii recoltaţi sunt puşi cu grijă în găleţi de plastic sau coşuri; se recomandă ca recoltarea să se înceapă de la mijlocul rândului spre margine, astfel ca pe măsură ce găleţile sau coşurile sunt umplute cu struguri să fie scoase la capăt de rând.

Aici strugurii sunt trecuţi în vase de transport, mai mari, şi transportaţi în cel mai scurt timp la cramă.

Se interzice zdrobirea (mustuirea) strugurilor în vie, în grămezi, pe folii de polietilenă, în saci de plastic etc, ori amânarea transportului şi prelucrării pentru a doua zi.

În plantaţiile cu amestec de soiuri, strugurii albi şi roşii se recoltează separat pentru a evita vinificarea în amestec.

 

Când transportul strugurilor se face pe distanţe mari, mai ales atunci când recolta este avariată (struguri mucegăiţi), se recomandă sulfitarea strugurilor în vie, în recipienţii de transport, prin administrarea unei soluţii de SO2 (15-20 % din cantitatea totală folosită la vinificare).

Fiind o lucrare care necesită un volum mare de forţă de muncă, s-a trecut la recoltarea mecanizată a strugurilor, folosind o gamă largă de maşini de recoltat.