PĂSTRAREA MERELOR ÎN DEPOZIT

      În zilele noastre aproape toate soiurile de mere sunt stocate înainte de a fi comercializate şi prin urmare soiurile trebuie să aibă o capacitate bună de păstrare. Pentru depozitarea merelor nu este suficient ca temperaturile să fie menţinute la valori scăzute pe durata depozitării.

    Pentru a menţine o calitate optimă pe toată perioada de depozitare, este esenţial ca fructele să se recolteze la maturitatea optimă înainte de a fi introduse la păstrare pe termen lung.

Determinarea maturităţii fructelor se bazează pe o serie de indici de recoltare cum ar fi:

- culoarea fructului;

- conţinutul de amidon;

- fermitatea pulpei;

- concentraţia etilenei 

     Recoltarea fructelor la maturitatea corectă pentru depozitarea pe termen lung reduce pierderile de după recoltare şi apariţia unor boli de depozit

     Pe lângă asigurarea unei temperaturi scăzute constante, mai este necesar a se respecta o serie de condiţii referitoare la: temperatura şi umiditatea aerului, puritatea aerului, ambalarea şi aşezarea merelor în spaţiul răcit, ventilaţia şi distribuţia aerului la nivelul fructelor, funcţionarea corectă a instalaţiei frigorifice, gradul de încărcare cu produse a spaţiului de stocare, tratarea merelor după recoltare şi nu în ultimul rând asigurarea igieniei pe tot parcursul păstrării fructelor.

     Depozitarea la temperaturi scăzute poate încetini de asemenea debutul producerii de etilenă. Prin întârzierea producerii etilenei, procesele de maturare sunt întârziate, prelungindu-se perioada de stocare înainte să apară pierderi în calitatea fructelor.

     Potenţialul de păstrare a merelor poate fi crescută cu până la 12 luni prin utilizarea depozitelor cu atmosferă controlată. Aceasta se referă la o atmosferă cu conţinut scăzut de O2 (1-3%) şi CO2 mai ridicat (1-3%) comparativ cu nivelurile condiţiei atmosferice.

     O metodă folosită pentru a reduce apariţia bolii este aplicare unei concentraţii mai mari de CALCIU  pe fruct înainte de recoltare, ajutând merele în rezistenţa la stresul abiotic.

Principalele boli de depozit la specia măr sunt: 

Putregaiul amar al fructelor (Glomerella cingulata)                      Mucegaiul albastru (Penicillium expansum)

 

                                                                    Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)                           Pătarea amară (Bitter pit)